PARTIDUL NAȚIONAL LIBERAL (PNL)

Wiki

Descriere

Partidul Naţional Liberal (PNL) este unul din principalele partide din România şi totodată cea mai veche formaţiune politică din ţară. A fost înfiinţat sub acest nume la 24 mai 1875. Din cele 87 de guverne ale României, 30 au fost conduse de premieri liberali. De numele şi istoria Partidului Naţional Liberal se leagă cele mai importante evenimente din istoria modernă a României: instaurarea monarhiei constituţionale (1866), obţinerea independenţei de stat (1877), ridicarea României la rang de regat (1881), Războiul de întregire a neamului şi crearea României Mari (1918), adoptarea Constituţiei din 1923, şi relansarea economică după criza din 1929–1933. În toată această perioadă, liberalismul a devenit fundamentul ideologic pe care s-a construit România modernă.

Date de contact

Al. Modrogan, nr. 1, Sector 1, Bucureşti

Tel: 021.231.07.95

e-mail: contact@pnl.ro

Istoric

Partidul Naţional Liberal a fost oficial fondat la 24 mai 1875, când un grup de liberali, printre care Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, A.G. Golescu, Gh. Vernescu, Tache Anastasiu, au pus bazele formaţiunii politice care avea să marcheze istoria României moderne. Originile mişcării liberale trebuie însă căutate cu mult mai devreme, în perioada paşoptistă, momentul 1875 constituind doar instituţionalizarea şi coagularea unor grupări care existau deja pe scena politică. După 1866 liberalii au jucat practic rolul principal în procesul de modernizare a României.

Primul preşedinte al Partidului Naţional Liberal a fost Ion C. Brătianu. În 1877, în timpul guvernării liberale, România şi-a proclamat independenţa. Partidul Naţional Liberal a contribuit semnificativ la dezvoltarea şi reformarea societăţii româneşti, fiind primul partid care a pledat, în 1892, pentru introducerea sufragiului universal. În toată această perioadă, liberalismul a devenit fundamentul ideologic pe care s-a construit România modernă, iar liberalii au acţionat sub principiul „Prin noi înşine!” care este şi astăzi deviza Partidului Naţional Liberal.

La finele Primului Război Mondial, România şi-a împlinit obiectivul naţional al Marii Uniri, în timp ce la putere se afla tot un cabinet liberal. De altfel, PNL s-a aflat la guvernare aproape neîntrerupt între 1914 şi 1919 (cu excepţia perioadei martie-noiembrie 1918). Perioada interbelică a fost una prolifică pentru România şi pentru liberali, care au promovat reforma agrară, organizarea administrativă unitară, o nouă legislaţie electorală şi măsuri de refacere a economiei. Liberalii s-au aflat la putere în perioada 1922-1928 (cu o mică întrerupere între martie 1926 şi iunie 1927) şi apoi în intervalul 1933-1937. Activitatea PNL a fost suspendată între 1938 şi 1944, când a fost reluată doar pentru o scurtă etapă.

După cel de-al Doilea Război Mondial regimul comunist a stopat progresul României în termeni de construcţie democratică. Instaurarea unui sistem totalitar a însemnat abolirea pluralismului politic şi dizolvarea partidelor politice democratice, inclusiv a PNL, care şi-a încetat activitatea în noiembrie 1947. Mulţi dintre fruntaşii liberali au murit în închisorile comuniste, plătind cu viaţa credinţa în principiile democratice şi valorile liberale, în vreme ce alţii au fost fortaţi să ia calea exilului. Timp de aproape 50 de ani, liberalii din exil, mulţi dintre ei foşti lideri ai studenţilor şi tineretului PNL, au continuat să-şi promoveze ideile şi crezurile şi au păstrat viu spiritul PNL.

În 1989, după căderea comunismului, o parte dintre aceştia s-au întors în ţară pentru a reorganiza şi reconstrui Partidul Naţional Liberal, cărora li s-au alăturat personalităţi din ţară. Printre cei care au repus bazele formaţiunii liberale s-au numărat Dan Amedeo Lăzărescu, Nicolae Enescu, I.V. Săndulescu, precum şi Radu Câmpeanu, primul preşedinte postcomunist al PNL. În primele zile ale anului 1990, PNL s-a reînregistrat ca partid politic şi a început o nouă etapă din existenţa sa politică.

În anii ‘90 mişcarea liberală a experimentat o perioadă relativ tumultoasă, caracterizată prin sciziuni succesive, fragmentări şi tentative de unificare. Toate au făcut parte din procesul de construcţie instituţională a PNL, care a reuşit să aducă sub sigla sa nu doar grupările care se revendicau din zona liberalismului, ci s-a impus ca pol de centru-dreapta pe scena politică din România. Procesul reunificării liberale a început sub preşedinţia lui Mircea Ionescu-Quintus. Ca parte a Convenţiei Democratice, alianţa opoziţiei unite, PNL a participat la coaliţia de guvernare din perioada 1996-2000, deţinând portofolii importante în cabinet, precum finanţele şi economia pentru o perioadă sau cel al justiţiei.

După 2001, PNL şi-a întărit poziţia absorbind şi alte partide considerate compatibile ideologic şi şi-a continuat procesul de consolidare organizatorică internă, extinzându-şi baza locală şi sporindu-şi forţa filialelor din teritoriu. În 2003, PNL a devenit parte a Alianţei Dreptate şi Adevăr – Alianţa DA PNL-PD, iar după alegerile parlamentare din 2004, preşedintele PNL de atunci, Călin Popescu-Tăriceanu, a devenit primul premier liberal al României după căderea comunismului. În timpul guvernării PNL, România a atins un nivel de dezvoltare economică fără precedent, sub impulsul unor politici liberale, incluzând reducerea fiscalităţii, încurajarea iniţiativei private şi a investiţiilor. Din punct de vedere politic, forţa electorală a transformat PNL într-unul dintre cele trei partide mari din România.

În 2009, Crin Antonescu a devenit preşedintele PNL şi a dus formaţiunea politică la cel  mai mare scor din ultimele două decenii. De asemenea, Crin Antonescu a fost candidatul partidului la alegerile prezidenţiale din acelaşi an, clasându-se pe locul 3.

În 2011, Partidul Naţional Liberal a format alături de Partidul Conservator (PC) Alianţa de Centru  Dreapta (ACD). Aceasta şi-a unit mai departe forţele cu Partidul Social Democrat, punându-se astfel bazele Uniunii Social Liberale (USL), proiectul politic al opoziţiei unite. USL a preluat guvernarea României în mai 2012, în urma unei moţiuni de cenzură asupra Guvernului Ungureanu, şi a câştigat alegerile parlamentare din decembrie 2012. Partidul Naţional Liberal a rămas parte a USL şi a guvernării până în februarie 2014, când liberalii au anunţat sfârşitul Uniunii Social Liberale, respectiv ieşirea de la guvernare.

După alegerile europarlamentare din mai 2014, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat Liberal au decis să nominalizeze un candidat comun pentru alegerile prezidenţiale din 2014, să fuzioneze în viitor şi să devină parte a familiei populare europene. Klaus Iohannis, noul preşedinte al PNL, a devenit candidatul alianţei formate din cele două partide, Alianţa Creştin Liberală (ACL). În 16 noiembrie 2014, Klaus Iohannis a fost ales preşedinte al României, devenind primul preşedinte liberal din istoria ţării.

După câştigarea alegerilor prezidenţiale, PNL şi PDL au fuzionat şi au adoptat un nou statut,  copreşedinţi ai noului PNL devenind Alina Gorghiu şi Vasile Blaga.

Începând cu luna decembrie 2016, Raluca Turcan devine preşedinte interimar al PNL.

În cadrul congresului partidului din data de 17 iunie 2017, Ludovic Orban este ales Preşedinte al PNL, obţinând 78% din voturile celor peste 4500 de delegaţi, în competiţia cu Cristian Buşoi.

Membri importanţi

Ludovic Orban Preşedintele PNL
Robert-Ionatan Sighiartău Secretar general PNL
Raluca Turcan Prim-vicepreşedinte comunicare
Iulian Dumitrescu Senator
Ben-Oni ARDELEAN Vicepreşedinte Comisia pentru politică externă
Mircea HAVA Primar Alba Iulia